Copertă şi literatură – ceva gânduri despre relaţia spinoasă dintre ambalajul cărţii şi conţinutul ei, dintre ceea ce o anunţă şi ceea ce este anunţat…
Carte şi politică – la ei politica măcar sporeşte tirajul cărţilor…
Bergman, Dostoevski şi fan-cluburile – mass-culture, Harry Potter şi societate de consum (rus.)
Poezie şi bani – unui poet francez i s-au cerut bani pentru a i se edita o carte…2300 euro…oare poeţii noştri plătesc ? Îi am în vedere pe cei care umplu rafturile bibliotecilor cu foi pline de laudă gliei, spicului, satului, soarelui, prafului de pe drumul de şară, căruţei cu boi etc… în timp ce-şi sorb cafeluţele în apartamentele spaţioase din centrul capitalei…
Scriitori şi mass-media – elitism şi noroism… Dumitru Crudu despre cum e să frămânţi glod şi să scoţi din el literatură…
Macaraua – o proză scurtă semnată de Iulian Ciocan. Despre oameni mici şi poveşti mari…Tot Ciocan semnează în Contrafort-ul din iulie o altă proză despre cădere, mai mult jurnalistică decât artistică…
Critica literară, PR-ul literaturii – un eseu semnat de Petre Flueraşu… o punte de discuţie… Tipul încearcă să ucida critica literară cu replici de genul: „Oamenii vor simplitate, oamenii caută divertisment. „ „Vrem să ne simţim bine, vrem să ne bucurăm, vrem să fim distraţi.” Cred că face greşeala socialistă de a considera critica literară drept un bloc monolit, fără etaje… Eu cred că lucrurile sunt ceva mai nuanţate… la fel cum există literatură de consum, aia care oferă cititorului distracţie şi bucurie (îmi cam dau seama despre ce fel de literatură este vorba – cea care se vinde la kilogram) există şi o critică de consum împrăştiată uniform în spaţiile nelimitate ale ziarelor, revistelor glossy sau internetului… Doreşti critică de acest gen, mergi acolo!
Dacă mă interesează şi altceva, să zicem, ce e aia gust literar, cum se formează el, am şi eu dreptul de a apela la critica high, la criticii literari profesionişti…cel puţin până în ziua când Thibaudet va fi publicat în prima pagina a „Evenimentului Zilei” şi va ţine prime-time-ul la Pro TV…
Sunt din cei care platesc. Sunt si din cei care santajeaza. Stii cum e – cei mai perversi este poetii…
eu cunosc si din cei carora li se plateste, fie Fundatia Soros, fie cate o editura invalida apleaca urechea la “lacrimile” bocitoarelor de la Uniunea scriitorilor…stii cum: la noi cultura nu e sustinuta de stat, statul nu da nimic, nu avem pe cine canta…
cunosc e drept si cativa maniaci, de regula poeti provinciali care platesc unor edituri mai putin elitiste (adica care mai publica si altceva decat Abecedarul si Biblioteca Scolarului)si scot brosuri pline de sentinte latine, proverbe, remixuri la Eclesiastul etc…vezi bunaoara ultimul numar din revista Phoenix…
din informatiile pe care le detin, editarea unei carti pe cont propriu te costa cel putin cateva mii de lei, depinde de tiraj, hartie etc…