Piotrr despre lectura de pe ecranul calculatorului:
Elogiu pasivităţii
De câteva săptămâni reînvăţ să citesc…Să citesc, adică să sting, pentru un moment, valul de idei, reflexii, dialoguri imaginare, amintiri, păreri şi sentimente care curg în continuu în spiritul meu, pentru a mă deschide către argumentaţia sau naraţiunea cărţii.
Lectura unor eseuri sau studii, dezvoltate pe sute de pagini, m-au costat întotdeauna un efort de disciplină, mai ales dacă eseul în cauză este foarte stimulant prin noutate, prin non-conformism sau pertinenţă. Am obiceiul de a mă opri la fiecare frază pentru a extrage nişte consecinţe sau pentru a construi o întreagă discuţie pornind de la această frază. Uneori avansez foarte greu şi trebuie să-mi forţez pasivitatea faţă de lumea din jur pentru a ajunge la capătul cărţii. Această disciplină este benefică şi necesară, pentru ca fereşte gândirea de păcatul de a cădea în solipsism. Deschiderea spre altul este un efort constant de deschidere spre sine. Un efort ce trebuie însoţit de o pasivitate necesară.
Ţinând cont de toţi aceşti factori, obiceiul meu de a utiliza intens PC-ul, pe durata ultimilor ani, mi-a cauzat multe dureri de cap. Ca instrument de sortare a informaţiei, calculatorul personal nu este deloc adaptat pasivităţii cititorului. S-a discutat mult despre avantajul interactivităţii, dar interactivitatea are multe feţe. Astăzi se ştie că este foarte dificil să citeşti un text lung – roman sau studiu – pe ecranul calculatorului, şi aceasta nu doar din motivul oboselii sau incomodităţilor oculare provocate de ecran. La fel, nu putem face referinţa doar la dematerializarea paginii sau la pierderea reperelor. Calculatorul personal este construit în jurul unui concept de negare a pasivităţii, în numele unei hiperactivităţi: să clickezi, să raspunzi la alte mesaje, pe scurt, orice în afară de acţiunea simplă de a citi. Cititul romanelor sau al eseurilor lungi pe calculator este un veritabil test de răbdare: eşti obligat, în permanenţă, să apeşi aici, apoi dincolo, să copiezi, să semnalezi, să înregistrezi, să expediezi mesaje, să comentezi, să scrii….
La moment, mă autosupun unui program de reeducare, conform unui program zilnic precis, obligându-mă să închid calculatorul pentru a mă dedica lecturii pe hârtie – hârtia, suportul material pasiv, care, în pofida limitelor sale, nu permite să faci nimic altceva decât să citeşti. Este un proces de reeducare uneori plăcut, fiind însoţit de un o plăcere imensă: nu doar plăcerea carnală a atingerii hârtiei, ci plăcerea lecturii fără acţiune, fără tensiune, abandonarea temporară în mâinile celui pe care îl citesc.
articolul in original
via La feuille
cam toti ne regasim in aceasta postura , de fapt nu am intalnit pe nimeni sa imi spuna ca ii este mai comod sa citeasca de pe calculator decat dintr-o carte, si meseria mea ma forteaza sa citesc sute de articole pe calculator, uneori le trec pe mobil pentru a le devora in timpul liber care inca il caut.
are dreptate. pentru mine e imposbil sa citesc o carte de calculator.
Foarte incoerent eseu. Ca noi toti, de altfel. Unde il gasesc pe suport “hard” ca sa il citesc “pasiv”? 🙂
klaus, autorul eseului e din Franta..acolo nu au probabil, problemele astea… la ei se gaseste probabil totul, in format electronic si pe suport ‘hard”.
Am citit si originalul. Exemplu clasic de exhibitionism intelectual. Ca si acest comentariu al meu, de altfel… Creeaza o problema falsa si o rezolva in dulcele stil clasic… De ce lectura la calculator cand trebuie sa dai pagina in sus cu mouse-ul (sau nici asta – daca folosesti programe de lectura, chiar si Adobe Reader iti ofera scrolling…) este ‘activa’ iar datul paginilor cartii ‘pasiva’. Daca iti vin mesaje pe calculator si te deranjeaza – inchide itaelb posta… Cand citesti cartile “pasiv” tot poate sa sune telefonul, sa bata in tevi vecinul sau sa inceapa prietena sa-ti faca un bj, nu?
PS. Apropo de problemele francezilor – sunt sigur ca in franceza nu gasesti atatea carti scanate ca in romana sau (aoleu!) in rusa…
Cu suportul hard ai dreptate – la ce librarii au europenii (4 etaje in Bremen, care e mai mic ca Chisinaul) m-as astepta sa fie mai destepti 😉
klaus, nu pot sa semnez sub fiecare cuvant al autorului, dar cred ca are dreptate in punctul in care sugereaza ca tehnica asta moderna, epoca internet, cu exaltarea in fata interactivitatii modifica radical modul de lectura…pc-ul e doar partea de sus a icebergului, ai dreptate in privinta telefonului mobil, ca si al celui stationar, de altfel…cred ca incepe sa ne lipseasca spatiul individual autonom, o sfera unde am putea fi de negasit, telefonul mobil practic te face accesibil oriunde si e gata sa te intrerupa in orice moment al zilei si noptii…zic si eu, impreuna cu autorul, ca suportul electronic al cartii nu este conceput neaparat pentru lecturare in sensul traditional, de asta apar tot felul de versiuni prescurtate ale unor carti, prostii de genul “Hegel in 90 minute” de care e plin Chisinaul.
acelasi laudat acrobat reader ma intreaba de 100 de ori ep zi daca vreu sa-i fac un update, sau sa scot nu stiu ce features de la ei de pe site…microsoft wordul, tehnologia mea de lectura preferata, se blocheaza si el pe la jumatate de carte, sa-mi zica pe urma: error si sa ma intrebe daca vreau sau nu sa senduiesc informatia spre microsoft.com. plus ca detalii gen yahoo messenger, google talk sau skype, borgchat, eset nod si alte ciudatenii ma bombardeaza ca pe hirosima…nu zic ca trebuie sa nimicim tehnica, dar o solutie ar fi s-o adaptam cumva la nevoile noastre, inclusiv cele intelectuale…o tema de discutie interesanta ar fi: ce trebuie si ce nu trebuie sa aiba o e-carte…