cum protestam…(despre Scuarul Europei, Sbarro si primarul Chirtoaca)

 

Îs prins de ceva vreme cu protestele din Grădina Publică. Am creat și un blog aparte pentru caz, unde documentez acțiunile, pozițiile părților, baza de documente, reacțiile mediatice etc. Acel spațiu virtual mai e construit și pentru oamenii ce vor să citească despre caz pe îndelete, departe de gălăgiile mediatice.

Din acest motiv blogul personal cam stă în paragină.

Nu am respirație pentru un post mai lung dar prezint câteva observații de la acțiunile de protest.

****

– Niște “buni moldoveni/români” se declară împotriva celor care se declară împotriva construcției din Grădina Publică doar pentru faptul că printre susținătorii ideii se găsesc și vorbitori de rusă. Minte de cucoș. Moldova, mă înspăimânți!

Mi-a apărut o nedumerire: oare nu se simt rușinați patrioții din națiunea titulară că minoritățile le apără monumentele?

E de gândit.

 ****

– Multă lume și-a justificat ne-venirea și ne-participarea prin ciudatul argument: nu vin la protest pentru că acolo vor fi tot felul de inși dubioși, minoritari, duși cu pluta!

Parțial adevărat – doar inșii cu ceva doage lipsă vin să protesteze la zero grade în ziua a doua după Crăciun ori la 3 noaptea. Oamenii ”de bine” stau la vremea asta la cald. Acasă. Total fals – protestul a avut un scop clar: Salvarea Grădinii Publice.

Acest interes comun ar fi trebuit să anuleze diferențele ideologice și etnice, de partid sau religie.

Am repetat-o când am îndemnat oamenii să vină:

” Dragi credincioș și atei, naționaliști și cosmopoliți, gay, lesbiene și hetero, moldoveni buni și români buni, romi și evrei, comuniști și liberali, pro-UE și anti-UE, putem uneori să uităm lucrurile ce ne despart și să ne adunăm în jurul lucrurilor ce ne unesc.
Eu cred că Grădina Publică e unul din ele iar salvarea ei e în interesul tuturor. Pentru că Grădina Publică, cu Aleea Clasicilor și Scuarul Europei e mai mult decât un loc oarecare – e spațiul unde discutăm pe bănci cu prietenii, ne adunăm să cinstim pe marii înaintași, plimbăm copiii prin iarbă, facem adunări și poze la nunți.
Acum aceste spații sunt pe cale de a fi transformate în terase și cafenele de vară, unde se va vinde alcool și nu va mai fi loc pentru noi, pentru copiii și cultura noastră.
Veniți mâine la 10.00 în Scuarul Europei.
Vocile voastre pot opri transformarea parcului în cârciumă.
În Grădina Publică este și trebuie să fie loc pentru toată lumea.
Orășenii merită un parc. Orasenii nu merită aăa o primărie.”

****

– Protestul are mai multe fețe. Una radicală și pe alocuri violentă. E Maia Laguta. Alta non-violentă, pașnică și legalistă. În ea mă găsesc și eu. Altă față mai orientată spre acțiune directă. O a patra ce vrea să mai așteptăm. Pestrițe. Ca și oamenii ce compun grupul.

Mass media moldovenească, obișnuită să facă reportaje doar de la congrese de partid unde vorbitorii sunt delegați și ierarhia e clară, a încercat să pună și aici un lider. Firește că au ales ce le-a plăcut. Mai ales Maia Laguta. Care e mai scandaloasă. În umbră au rămas alte atitudini. Mai tăcute. Mai pașnice.

Cum ar trebui să le explicăm că suntem o inițiativă civică eterogenă cu multe viziuni dar cu un interes comun – cel de a salva Grădina Publică? Nu de alta dar grila cu ”lideri” și ”sub conducerea lui” ne face mai mult rău decât bine.

****

– O precizare ce mi se pare importantă: protestele din Grădina Publică au fost motivate de atitudinea pro-monument. În nici un caz nu ne adunăm sub vreo variantă a sloganului ”Anti- sau Jos Chirtoacă!”. Să nu confundăm scopurile civice cu cele politice.

Edilul e cooperant, dialoghează și manifestă dorință de a interveni.

Cum legea e de partea noastră ar trebui să-l facem aliat pe primarul general.

****

– Există o parte foarte tristă a lucrurilor – funcționarii din Direcția Arhitectură și Urbanism sunt atât de aroganți încât nu au grijă măcar să facă acoperire legală pentru construcțiile din centrul istoric al orașului care sunt protejate de câteva legi, moratorii și decizii de guvern.

Ziceam ceva vreme în urmă, în legătură cu construcția din parcul de lângă clădirea Kentford: e bine că am stopat construcția dar e rău că a rămas în funcțiune mașinăria direcțiilor ce dau autorizații ilegale de construcție.

Construcția din Grădina Publică reprezintă produsul muncii acestei mașinării. Sper că e ultimul, dar nu prea cred.

****

– Faptul că antreprenorul continuă să construiască pe furiș cu încălcarea flagrantă a dispoziției primarului e, cred, o greșeală pe care o va plăti.

Pentru că în acest își ia asupra lui o bună parte din mânia și atenția publică îndreptată până recent asupra primăriei. Devine țapul ispășitor numărul 1. Și va plăti și polițele funcționarilor.

Pe cât de tainic toarnă acum beton noaptea, pe atât de transparent și la lumina zilei va trebui să demonteze construcția.

****

– Unii comentatori (anonimi și cu nume reale) au afirmat, prin rețelele sociale și reacții private, că protestul nostru e suspect din motiv că atacăm businessul, că Sbarro va crea locuri de muncă și că în genere, am avea motive să ne mândrim de vreme ce o franciză americană atât de cunoscută ne bate pragul.

Eu cred că avem nevoie de business în oraș. Orice antreprenor de bună credință este binevenit să activeze dacă o face în cadrul legal.

Argumentul locurilor de muncă nu prea ține. La fel cum traficul cu ființe umane, organe ori prostituția nu sunt acceptabile moral chit că produc locuri de muncă, construcția de pizzerii în perimetrul celei mai vechi Grădini Publice din Moldova intră în același registru de imoralitate. Locuri pentru pizzerii se găsesc în altă parte. În Piața Centrală, bunăoară. Ori pe oricare altă stradă a orașului.

****

– În grupurile de activiști s-a discutat necesitatea unor abordări de ordin structura/sistemic. Pentru că, zice experiența adunată pe durata a câteva luni, cazurile se repetă și ar trebui să ne îngrijim mai degrabă de rădăcina problemei decât de efectele ei.

Rădăcina stă, fără îndoială. În lipsa de transparență decizională de la Primărie dublată de o apatie a societății civile.

Pentru a rezolva prima parte a problemei am propus să solicităm primăriei instaurarea unor mecanisme de consultare a societății civile și cetățenilor în privința amenajării spațiilor publice și a lucrărilor de construcție în centrul istoric al orașului Chișinău. Dezbaterile publice ar trebui să devină regulă.

Cu apatia e mai greu. Nu avem o soluție. Dar o căutăm.